Aparent două concepte diametral opuse, iubirea și acceptarea de sine se află de fapt în strânsă legătură atunci când vorbim despre păstrarea echilibrului interior emoțional și o stare generală de bine.
Nu de puține ori, iubirea de sine scăzută este asociată nu numai cu o sănătate mentală și emoțională precară ci și una fizică. Cu atât mai mult în contextul actual al pandemiei COVID-19, perioadă marcată de incertitudine și al cărei impact îl resimțim puternic.
Pentru a nu lăsa aceste probleme să genereze afecțiuni precum atacuri de panică, stări de burnout sau depresie, este important să alocăm suficient timp (re)descoperirii de sine. De la activități individuale sau în familie, acasă sau în aer liber, la o alocare mai eficientă a timpului de lucru, toate aceste aspecte pot avea un impact favorabil asupra sănătății noastre emoționale și mentale.
În cazul în care nu reușim singuri, putem apela cu încredere la ajutorul unui specialist, pentru a rezolva problemele eficient și la timp, dar și pentru a gestiona sănătos momentele de cumpănă ce apar uneori în viață în mod inevitabil.
Ca primi pași pentru a cultiva acceptarea de sine și autocompasiunea putem aminti igiena emoțională, mai exact conștientizarea stărilor noastre și a sănătății psihice în detrimentul ignorării trăirilor negative și a rănilor emoționale ce ne pot afecta echilibrul interior.
Este recomandat ca pentru o viață echilibrată și sănătoasă din toate punctele de vedere, să deprindem obiceiuri zilnice prin care să ne recunoaștem stările psihice și să intervenim asupra rănilor emoționale, cultivând astfel o atitudine pozitivă de iubire necondiționată și compasiune în primul rând față de noi înșine.
Aceasta presupune mai întâi de toate introspecție, acceptarea propriilor defecte și greșeli cu blândețe, sub premisa că toți suntem oameni supuși erorilor. Și că deși încă poate nu suntem acolo unde ne-am dorit să ajungem, ne aflăm pe drumul cel bun atâta timp cât suntem dispuși să depunem eforturile necesare. Observând ceea ce simțim și gândim fără a ne judeca, conștientizând cu adevărat imperfecțiunile care ne fac umani, contribuim activ la vindecarea traumelor din trecut și acceptarea de sine.
Cu toții avem anumite aspecte ale personalității de care suntem poate nemulțumiți și conștienti că există loc de îmbunătățire. Cu atât mai mult cu cât în ziua de astăzi există mulți stimuli externi care generează un conflict interior puternic. Acest conflict este între cine suntem și ceea ce ar trebui să fim/am putea fi.
Deși e important să tindem către a deveni cea mai bună versiune a noastră, în același timp o astfel de măsură dusă la extrem poate conduce la epuizare și ne poate bloca în timp. Din păcate, atâta vreme cât suntem axați pe a obține ceea ce ne lipsește, riscăm să nu apreciem și chiar să pierdem lucrurile pe care le avem deja. Inevitabil aceasta conduce la un dezechilibru și la neacceptare de sine.
"Atunci când mă accept așa cum sunt, atunci mă pot schimba" susținea Carl Rogers, unul dintre cei mai mari psihologi umaniști ai secolului XX. Tocmai de aceea acceptarea de sine este atât de importantă pentru sănătatea noastră mentală și emotională și nu un semn de slăbiciune, o renunțare la dorința de a deveni mai buni.
O relație controversată și critică cu propria persoana poate deveni o agonie pe termen lung. Sigur, atâta timp cât există o altă persoană care ne acceptă cu tot ceea ce ne face oameni, vindecarea poate surveni mult mai repede. Fie că vorbim de iubirea părintească, de sine, a prietenilor, a copiilor sau a partenerului de viață, aceasta are un rol hotărâtor în tot ceea ce facem zi de zi și în modul în care percepem viața.
Iubirea ne oferă șansa de a fi recunoscatori, de a ne privi în oglindă cu bune și cu rele și ne învață să privim cu încredere către viitor. Pentru că ceea ce nu acceptăm în noi astăzi are puterea de a ne controla fiecare emoție și trăire mâine.
Comments